marți, 9 decembrie 2008

timp...

Timp incotro mergi,/ Spre ce meleaguri, trist/ Grabit alergi???
Versuri vechi, foarte cunoscute, iubite. Astăzi nu timpul este cel care aleargă, alergăm cu toţii. Ne comportăm ca şi cum viaţa ar fi un maraton din care trebuie sa ieşim învingatori. Am uitat să ne bucuram de viaţă, nu mai ştim să trăim clipa. Am uitat să fim oameni, încet încet devenim nişte maşini de facut bani, ca şi cum ei sunt cei mai importanti în viaţă. Banii nu aduc fericirea, dar o întreţin, aşa se spune. Lucru foarte adevarat zic eu, dar tebuie să ştim când fericirea e întreţinută şi când ea depinde de bani.
Timp de ce nu eşti suficient pentru toţi? Ne plângem cu totii că avem prea multe probleme, dar prea puţin timp. De ce sunt oameni pentru care timpul nu e nu motiv să se plangă? Oare lor li s-a dat mai mult, iar noua mai puţin? Oare ştiu ei cum să il folosescă ca să ajungă? Greu de spus?
Văd în fiecare zi oameni care alergă după tramvaie, metrouri; oameni care au uitat să se bucure de simplitatea vietii. Am învaţat să dăm din coate ca să ne facem loc. Nu mai avem timp să fim civilizaţi, am recurs la prietenul nostru "cot"pentru a obţine ceva fară a mai spune " te rog" , fară a mai zambi.
Dacă am încerca să vedem că sunt lucruri mai importante decât lupta cu TIMPUL viaţa ar fi mai frumoasă, mai uşoară, iar TIMPUL ar inceta să mai fie duşmanul nostru.

Un comentariu:

Crengu spunea...

Ca bine zici! :) :*