La mulţi ani!

2008 îşi face bagajul de plecare, aşa că nu îmi rămâne decât să vă urez un an 2009 mai bun, cu mai multe succese şi mai puţine dezamăgiri, să fiţi sănătoşi şi voioşi. Să aveţi parte numai de bucurii, fericire, şi multă iubire.
LA MULTI ANI!!!

Retrospectiva 2008

Peste cateva ore 2008 o să îşi ia ramas bun de la noi, o să plece la fel de repede cum a venit. Ne bucurăm gălăgios de plecare lui şi venirea noului an. Media ne-a invadat deja cu retrospective pe diverse domenii ale anului care tocmai se încheie. Aflăm care este omul anului 2008, cele mai importante evenimente politice, sportive, muzicale ale acestui an. Ni se aminteşte care a fost divortul şi nunta anului. Stiri vechi care nu mai prezintă nicinu interes. Actualitatea criteriul unei ştiri de calitete nu mai contează. Oricum romînii sunt plecaţi în vacanţă, nu se uită la TV.
Toţi luăm o pauză de cateva minute şi recapitulăm momentele bune , dar şi cele mei puţin bune ale acestui an. Tragem linie şi adunăm, facem socotelile de rigoare şi expunem o concluzie, care nu este prea roz.
De data asta nu vreau să fac aceste calcule. 2008 a fost pentru mine un an şi cu bune şi cu rele, ca şi ceilalti, nici prea rau, dar nici prea bun. Am avut parte şi de evenimente importante am terminat faculatea, mi-am luat licenţa, şi m-am mutat în Bucureşti.
Tot acum este momentul în care ne facem planuri pentru 2009. De data asta nu-mi doresc nimic. Poate că pâna acum am avut prea multe planuri şi vise, am fost dezamagită de fiecare dată când ceva nu a ieşit cum mi-am dorit. Acum accept ceea ce-mi aduce acet an.
Să avem un an mai bun, cu mai multe planuri realizate şi mai puţine vise spulberate.

Piteştiul în haine de sărbătoare

Am reuşit să ma plimb prin Piteştiul luminat, îmbrăcat în sărbatoare. Este superb! Mai frumos ca anul trecut. Nu ştiu dacă e doar impresia mea sau chiar aşa este, poate mi se pare deoarece nu mai sunt acolo în fiecare zi să ma bucur de miile de luminiţe. Voi ce ziceti? Va place?

Sfântul Ştefan

300 de mii de români îşi sărbătoresc azi ziua numelui, aşa că le spun "La mulţi ani" tuturor.
La mulţi ani unchiului meu Ştefan şi multă sănătate, dar şi finei mele care pe 25 a împlinit un anişor, o cheamă şi Ştefania.

Urare...

E Ajunul Crăciunului şi e vremea să fim mai buni, mai generoşi. Vă doresc să aveţi sărbători de poveste aromate de cetina bradului şi portocală, îndulcite de cozonaci, înveselite de vinul fiert şi încălzite de inimile celor dragi. Moşul să vă bată în poartă încărcat cu daruri multe.
Crăciun fericit!!!

Vacanţă!!!

A venit şi vacanţa mult aşteptată, dar sunt sigură că va trece foarte repede, fără să imi dau seama. O să mă trezesc în ziua în care trebuie să plec iarăşi. Lucrurile frumoase sunt trecătoare, dar mai important e să te bucuri de fiecare moment. Vacanţă petrecută în micul meu orăşel, dar înconjurată de toţi cei dragi mie. Nimic nu poate sa fie mai frumos. E vremea colindelor şi a colindătorilor. Astazi începuse să ninga, încă mai sper să avem zapadă de Crăciun.
Începe să mă cuprindă melancolia, până acum nu am pre avut timp de ea. Am fost prea ocupată la bucătărie ca să mă cuprindă nostalgia. Ca să scap de ea am plecat să ajut la împodobirea baradului.
Vacanţă placută tuturor şi nu uitaţi să fiti mai buni de Craciun.

sfaturi...de ce?

De ce vrem să părem mereu atotştiutori? De ce nu vrem să acceptăm că sunt domenii care ne depaşesc? De ce vrem să fim mereu desupra celor din jur, fără să ne pese că e posibil să jignim?
Oare ne naştem egoişti şi meschini sau viaţa ne învaţă să fim aşa? Să fie acest egoism doar un sistem de autoaparare de care nu suntem conştienţi? ... Ne place să ne credem superiori, mai buni, să fim deasupra tuturor. Nu ne acceptam greşelile, nu acceptăm că nu ştim, nu vrem să întrebăm. Nu ne place să cerem sfaturi, dar ne place să le oferim. Suntem campioni la dat sfaturi. Nu pierdem nicio ocazie să ne expunem tot arsenalul de sfaturi de care dispunem. Avem sfaturi din cele mai diverse, de la cum se pun murăturile,şi până la cum să educăm copiii. Nimic nu e compilcat. Oferi un sfat gratuit şi e suficient pentru a te crede geniu, iar apoi râdem pe la colţuri că Ixulesca nu ştia să pună murături. Ce bine ar fi dacă aceste sfaturi ar veni doar atunci când le ceri, dar nu, te loveşti de ele la tot pasul. Şi când intri la "o şedinţă de sfaturi" nu reuşeşti să ieşi decât dupa cateva ore, şi cu dureri de cap.Cred că ar trebui să li se pună o etichetă "sfătuitori" şi toţi ne-am feri de iei.
Suntem nişte fiinţe atât de complicate uneori, sau mai bine zis unii dinte noi.

Iubiţi şi câinii vagabonzi!

Un îndemn luat mult prea în serios de unii oameni. Am un exemplu mai mult decât relevant chiar lângă mine. Doamna mea gazdă are un nou căţel. Pardon căţeluşă, pe numele ei Sara. Pâna aici nimic neobişnuit. Sunt atâţia oamenii care au patruprde în apartament, dar mai puţin sunt cei care îi tratează ca pe nişte copii. Să exemplific ca apoi să nu par eu nebună şi să nu mi se spună că nu iubesc animalele. Sara poate fi considerată o norocoasă, doarme cu stăpâna ei în pat, pardon mămica ei. I se găteşte în fiecare zi, nu are voie să mănânce mâncare veche, ba mai mult , are privilegiul de a mânca din farfuriile în care manamcă şi stăpâna. Şi credeţi-mă asta nu e tot. Ca unui bebeluş răsfaţat i s-a facut şi o rochiţă roşie de catifea cu care trebuie îmbrăcată când primeşte musafiri. Familia se reuneşte în jurul ei ca în salonul unui nou născut. Este îngrijită mai bine decât unii copii. Ba mai mult este învăţată să cante, apropo face miau-miau. Bunica mea ar spune că a înnebunit lumea, aşa ceva nu este posibil, animalul trebuie să stea afară să îţi păzească stapânul nu să faca pe copilul.
Eu mă întreb dacă aceşti oameni ar putea avea grijă de un copil, mă cam îndoiesc.

plouă ... afară şi în sufletul meu.

Afară-i toamnă târzie, tristă şi mohorâtă. Plouă!
Ploaia mă face să fiu melancolică, nostalgică. Visez cu ochii larg deschişi, visez la vremuri ce au trecut, dar şi la cele ce vor veni.
Încerc să ma binedispun, dar sunt singură(colega de cameră se bucură de zăpada) şi afară plouă. Aş vrea să ninga şi aici. Rămân cu visele mele acompaniată de colinde şi stropii de ploaie ce imi bat la fereastră.
Ascult colinde şi imi amintesc de copilărie. Era aşa frumos! Nimic nu poate fi comparat cu sărbatorile copilariei. Mi-ar placea să fiu acasă cu cei dragi mie. Sigur cineva mi-ar binedispune.Dar nu sunt acasă aşa că mă bucur de colinde şi de ploaie.

Atmosferă de poveste

Oraşul s-a îmbrăcat de sarbătoare. Bucureştiul s-a gătit cu hainele de gală în aşteptarea moşului. Trebuie să recunosc, capitala nu are parte anul acesta nici macar de jumatate din splendoare de care s-a bucrat anul trecut. Să fie vinovată criza financiară? Nu, nu cred. Oraşele din provincie sunt mult mai frumoase şi mai luminate în aceste zile, iar criza e globală. Piteştiul, oraşul meu de suflet, în aceasta privinţă se ridică la rangul de capitală. Vinovată ar putea fi lipsa de imaginaţie a edililor. Orăşelul copiilor rămâne atracţia tuturor. Moşul îi aşteaptă cu braţele deschise pe cei mici, dar şi pe cei mari. Pluteşte în jurul nostru un miros dulce de vin fiert cu scorţisoră, turtă dulce...iar dacă închidem ochii am putea crede că suntem acolo, acasă la moşul. Deschidem ochii şi revenim în casuţa moşului din Piaţa Unirii. Nu-i zapada în jurul nostru, pitici şi spiriduşi, dar visul a fost aievea.
11 decembrie....puţin ne mai desparte de Craciun, câteva zile. În aer se simte sărbatoarea. Miroase a bard, iar vantul aduce cu el miros de portocală, de scorţişoară. Doar fulgii mari, albi şi pufoşi de nea mai lipsesc, miros de cozonac, o cană cu vin fiert aburind şi colinde ascultate la gura sobei, pentru un Craciun de poveste.
Iarnă, anotimp încarcat de poveste, de mister şi melancolie.

timp...

Timp incotro mergi,/ Spre ce meleaguri, trist/ Grabit alergi???
Versuri vechi, foarte cunoscute, iubite. Astăzi nu timpul este cel care aleargă, alergăm cu toţii. Ne comportăm ca şi cum viaţa ar fi un maraton din care trebuie sa ieşim învingatori. Am uitat să ne bucuram de viaţă, nu mai ştim să trăim clipa. Am uitat să fim oameni, încet încet devenim nişte maşini de facut bani, ca şi cum ei sunt cei mai importanti în viaţă. Banii nu aduc fericirea, dar o întreţin, aşa se spune. Lucru foarte adevarat zic eu, dar tebuie să ştim când fericirea e întreţinută şi când ea depinde de bani.
Timp de ce nu eşti suficient pentru toţi? Ne plângem cu totii că avem prea multe probleme, dar prea puţin timp. De ce sunt oameni pentru care timpul nu e nu motiv să se plangă? Oare lor li s-a dat mai mult, iar noua mai puţin? Oare ştiu ei cum să il folosescă ca să ajungă? Greu de spus?
Văd în fiecare zi oameni care alergă după tramvaie, metrouri; oameni care au uitat să se bucure de simplitatea vietii. Am învaţat să dăm din coate ca să ne facem loc. Nu mai avem timp să fim civilizaţi, am recurs la prietenul nostru "cot"pentru a obţine ceva fară a mai spune " te rog" , fară a mai zambi.
Dacă am încerca să vedem că sunt lucruri mai importante decât lupta cu TIMPUL viaţa ar fi mai frumoasă, mai uşoară, iar TIMPUL ar inceta să mai fie duşmanul nostru.

Bucurie...melancolie

Nimic nu se compara cu bucuria unui copil la primirea darurilor de la mosul. Cand isi desopera cadourile in ghetutele pe care le-a curatat cu atata grija in ajun, chipul le este luminat de o imensa fericire. In aceasat dimineata am redescoperit alaturi de varul meu, de doar trei anisori, aceasta bucurie. Darius, asa il caheama, cum s-a terzit a plecat in cautare darurilor. Cand si-a vazut cadoul langa ghetute ne-a chemat pe toti sa ne bucuram cu el.

Langa copiii din preajma noastra redescoperim in fiecare an emotia de a fi din nou copil. Ne bucuram alaturi de ei si ne amintim de periaoda in care si noi credeam in mos. Ne cuprinde melancolia. Amintirile ne napadesc si am vrea ca macar pentru o zi, sa dam timpul inapoi, sa fim iarsi copii. Nu putem. Rasul copiilor ne trezesc din visare. Revenim in realitate. Ne bucuram pentru cei mici si am vrea sa le prelungim copilaria, dar nu putem. Va veni vremea in care nu vor mai crede in mosi...basme...zane...Pana atunci trebuie sa le oferim o copilarie fericita, plina de bucurii, si cadouri de la mos Nicolae, Craciun.

La multi ani Nicolae!

Draga mosule,

Nu ti-am mai scris de foarte mult timp, din aceea perioada in care te rugam sa imi aduci multi saci cu jucarii. Am crescut, dar copilul din mine inca mai crede-n tine si-n puterile tale. Tu stii ca am fost cuminte,desi, recunosc e loc de mult mai bine. Astazi mi-am lustruit ghetele ca-n copilarie, le-am asezat la locul stiut de tine. Sunt sigura ca nu o sa uiti sa treci si pe la mine.
Azi nu vreau sa iti cer nimic, vreau doar sa nu uiti de copiii care te asteapta si pentru care an de an esti un super erou. Te rog mosule ca in anul care vine sa ma faci mai buna si sa am mai multa rabdare cu mine si cu cei din jurul meu. Vreau sa lasi la mine-n geam liniste si pace, avem atata nevoie de ele uneori si mereu uitam sa cautam aceste lucruri in sufletele noastre.
In seara asta lumea e mai buna. Toti ne amintim cum e sa daruiesti si sa ne bucuram de cadourile pe care le primim. In jurul meu pluteste speranta, nu o vad, dar o simt. E speranta copiilor de pretutindeni, care te asteapta cu nerabdare in sufletele lor. E speranta acelor copii care nu indraznesc sa iti ceara decat o portocala pe care nu au bani sa o cumpere de la magazinul din colt. Copii saraci, dar cu suflete bogate. Stiu ca nu ii vei dezamagi.
Mai am un singur lucru sa-ti mai cer, dorinta mea, a tuturor, noi toti vrem ZAPADA. Speram sa o poti aduce tu si pe strazile noastre.
Miroase a brad, a portocala...miroase a Craciun...si se aud colindatori.

GATA! Mi-am facut si eu blog. Stiu nu e mare lucru, dar, totusi.....De mult timp ma tot gandesc sa imi fac si eu blog. Dupa lungi ezitari astazi scriu pe propriul blog:D Mi-am zis ca pana si Mircea Badea, care era impotriva blogosferei si-a facut de curand blog, dar sa nu ii uit nici pe alesii nostrii care isi platesc bine consilierii de imagine pentru a se ocupa sa posteze pe blogurile lor.
Nu o sa spun decat gandurile si ideiile mele, mai mult sau mai putin inspirate depinde de situatie si de moment. Sigur o sa imi placa sa scriu aici tot ce imi terece prin minte....