plouă ... afară şi în sufletul meu.

Afară-i toamnă târzie, tristă şi mohorâtă. Plouă!
Ploaia mă face să fiu melancolică, nostalgică. Visez cu ochii larg deschişi, visez la vremuri ce au trecut, dar şi la cele ce vor veni.
Încerc să ma binedispun, dar sunt singură(colega de cameră se bucură de zăpada) şi afară plouă. Aş vrea să ninga şi aici. Rămân cu visele mele acompaniată de colinde şi stropii de ploaie ce imi bat la fereastră.
Ascult colinde şi imi amintesc de copilărie. Era aşa frumos! Nimic nu poate fi comparat cu sărbatorile copilariei. Mi-ar placea să fiu acasă cu cei dragi mie. Sigur cineva mi-ar binedispune.Dar nu sunt acasă aşa că mă bucur de colinde şi de ploaie.