Draga mosule,

Nu ti-am mai scris de foarte mult timp, din aceea perioada in care te rugam sa imi aduci multi saci cu jucarii. Am crescut, dar copilul din mine inca mai crede-n tine si-n puterile tale. Tu stii ca am fost cuminte,desi, recunosc e loc de mult mai bine. Astazi mi-am lustruit ghetele ca-n copilarie, le-am asezat la locul stiut de tine. Sunt sigura ca nu o sa uiti sa treci si pe la mine.
Azi nu vreau sa iti cer nimic, vreau doar sa nu uiti de copiii care te asteapta si pentru care an de an esti un super erou. Te rog mosule ca in anul care vine sa ma faci mai buna si sa am mai multa rabdare cu mine si cu cei din jurul meu. Vreau sa lasi la mine-n geam liniste si pace, avem atata nevoie de ele uneori si mereu uitam sa cautam aceste lucruri in sufletele noastre.
In seara asta lumea e mai buna. Toti ne amintim cum e sa daruiesti si sa ne bucuram de cadourile pe care le primim. In jurul meu pluteste speranta, nu o vad, dar o simt. E speranta copiilor de pretutindeni, care te asteapta cu nerabdare in sufletele lor. E speranta acelor copii care nu indraznesc sa iti ceara decat o portocala pe care nu au bani sa o cumpere de la magazinul din colt. Copii saraci, dar cu suflete bogate. Stiu ca nu ii vei dezamagi.
Mai am un singur lucru sa-ti mai cer, dorinta mea, a tuturor, noi toti vrem ZAPADA. Speram sa o poti aduce tu si pe strazile noastre.
Miroase a brad, a portocala...miroase a Craciun...si se aud colindatori.