“Daca n-ai batrani sa-ti cumperi” asa spune un vechi proverb plin de intelepciune, dar lipsit de importanta in zilele noastre.
Sunt tot mai multi batrani care cer cu umilinta un leu pentru a putea supavietui. Multumesc cu ochii plini de lacrimi pentru banutul primit si isi pleaca capul rusinati.
Astazi am fost martora involuntar la discutia dintre doua "doamne". Erau foarte revoltate. Pentru o secunda am crezut ca li s-a intamplat ceva cumplit, infiorator. Cumplit era felul in care una dintre "doamne" vorbea despre propia-i mama. "N-o mai suport, sa ma lase in pace ca m-am saturat de ea". Am crezut ca am inteles eu gresit, dar a continuat pe acelasi ton sa ii adreseze vorbe urate mamei sale
Ma intreb cum este posibil ca o persoana, "doamna" cum isi spune sa vorbeasca in acest fel despre propria-i mama, pesoana care i-a dat viata si care si-a sacrificat propria-i viata pentru ea, fiica ei.
Am si eu o mama si nu as putea sa-i vorbesc astfel. Nu ar trebui sa-i uitam pe cei care au fost mereu alaturi de noi, acele persoane care ne-au ajutat sa ne ridicam in momentele in care credeam ca totul se prabuseste in jurul nostru.
Imi vin in minte cateva versuri vechi:
« Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână »
Ar trebui sa invatam sa ne pretuim batranii, parintii acum cat ii mai avem, sa nu ii alungam. Sa-i lasam sa se bucure de noi si noi de ei acum cat mai sunt Mai tarziu s-ar putea sa fie mult prea tarziu, iar parerile de rau sa fie in zadar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu